Completarea declarației fiscale prin care se atesta în mod nereal că inculpații sunt proprietarii unei construcții pentru stabilirea impozitului pe clădiri, urmată de depunerea ei la Primărie a fost de natură să conducă doar la plata impozitului de către inculpați și nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate, ci eventual dobândirea calității de contribuabil, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 326 Cod Penal.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia Penală nr. 1055/A/2019 din 08 octombrie 2019, a desființat în întregime sentința Judecătoriei Turda, considerând că prima instanță a apreciat în mod greșit întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 326 Cod Penal.
În fapt, inculpații, soț și soție, au completat o declarație fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri, declarație ce a fost depusă la Primărie, arătând în mod nereal că sunt proprietarii unei construcții cu suprafața de 88 mp.
Prima instanță a considerat că prin completarea și depunerea declarației s-a creat o aparență de proprietate, întrucât a fost plătit un impozit, declarația fiind aptă să ducă la producerea unor consecințe juridice, respectiv dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției, astfel că ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 326 Cod Penal.
Curtea de Apel Cluj arată însă, prin decizia pronunțată, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate din cuprinsul normei de incriminare, reamintind că „în literatura de specialitate s-a reținut în mod constant că astfel cum rezultă din dispozițiile art. 326 C.p., pentru existența infracțiunii este necesar ca simpla declarație făcută în fata organului competent să producă consecințe juridice”.
Se consideră că prin simplul fapt al declarării trebuie să se creeze aptitudinea declarației de a servi la producerea unor consecințe juridice, astfel că „se exclude necesitatea folosirii ei ulterioare” în vederea producerii respectivelor efecte juridice.
Declarația dată în cauză de cei doi inculpați nu este generatoare de efecte juridice, astfel că nu se poate ajunge la reținerea infracțiunii, deoarece oricum declarația este supusă unei verificări ulterioare obligatorii în ceea ce privește conținutul său pentru a se considera că respectivii contribuabili sunt cu adevărat proprietarii imobilului respectiv.
De asemenea, Curtea de Apel Cluj adaugă că pentru existența acestei infracțiuni „este necesar ca declarația să nu fie supusă unei reglementări speciale cu privire la veridicitatea ei, cum este cazul, de exemplu, în cazul declarațiilor vamale”.
Instanța subliniază și o altă condiție esențială atașată elementului material: declarația trebuie să fie aptă să producă consecințe juridice potrivit legii (ca de exemplu, declarațiile de stare civilă) sau împrejurărilor.
În cauză, completarea declarației fiscale prin care se atesta în mod nereal că inculpații sunt proprietarii unei construcții pentru stabilirea impozitului pe clădiri, urmată de depunerea ei la Primărie a fost de natură să conducă doar la plata impozitului de către inculpați și nu s-a realizat nicidecum transferul dreptului de proprietate, ci eventual dobândirea calității de contribuabil, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 326 Cod Penal.
(Decizia Penală nr. 1055/A/2019 din 08 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj)
