Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) elimină, printr-o decizie recentă, dobanda din contractele de împrumut în valută.
O decizie recenta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) elimina dobanda din contractele de imprumut in valuta.
CONDITȚIA este ca banca să nu fi verificat bonitatea clientului înainte de a-i acorda creditul.
De remarcat este ca astfel de contracte ( asa numitele “Credite doar cu Buletinul”) au fost incheiate si in Romania, dar inainte de criza economica din 2009 si sunt platite si astazi de clientii cazuti prada unor clauze abuzive.
Astfel, in cauza C679/18 Curtea de Justitie a Uniunii Europene – CJUE obliga instantele nationale sa modifice jurisprudenta nationala cu privire la clauzele abuzive, atunci cand aceasta se afla in contradictie cu legile europene.
Obligatia instituita de CJUE este importanta, deoarece mai multe decizii ale ÎCCJ au fost date in favoarea bancilor. Dar vina nu apartine instantei ci legiuitorului care nu a actualizat legislatia.
În perioada 2007-2009 gradul de indatorare a fost enorm, fapt pentru care orice fluctuatie a cursului valutar ar fi condus cu siguranță la ruina debitorului (împrumutatului).
Împrumuturile se acordau chiar și pentru persoanele care trebuiau sa returneze catre creditor 90% din venitul lor lunar. La momentul respectiv Banca Națională a României nu a intervenit.
La acest moment, prin Regulamentul pentru modificarea și completarea Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiții de creditare, cu modificările și completările ulterioare, BNR a limitat gradul de indatorare al populatiei ( adica nivelul din venitul lunar pana la care o persoana fizica se poate imprumuta pentru nevoi personale sau poate accesa un credit garantat cu locuinta) la 40% pentru creditele in lei si 20% pentru creditele in valuta.
Practic, în prezent, urmare a deciziei CJUE, creditele, indiferent de moneda in care au fost acordate, pot fi supuse controlului instantei nationale si atunci cand se probeaza ca a fost incalcata procedura de presemnare a contractului si nu s-a verificat bonitatea imprumutatului, pot anula dobanda contractuala si ii permit imprumutatului sa restituie imprumutul fara dobanda pe perioada de timp pentru care a fost acordat imprumutul.
Atentie!
CJUE a stabilit un TERMEN LIMITA in care poate fi invocata aceasta decizie in instantele nationale. Astfel, persoanele interesate au 3 ANI la dispozitie (INCEPAND cu 5 MARTIE 2020) pentru a invoca aceasta decizie in instanta.
“In plus, Curtea a statuat in numeroase randuri ca principiul interpretarii conforme impune ca instantele nationale sa faca tot ce tine de competenta lor, luand in considerare ansamblul dreptului intern si aplicand metodele de interpretare recunoscute de acesta pentru a garanta efectivitatea deplina a directivei in discutie si pentru a identifica o solutie conforma cu finalitatea urmarita de aceasta (a se vedea in acest sens Hotararea din 24 ianuarie 2012, Dominguez, C‑282/10, EU:C:2012:33, punctul 27 si jurisprudenta citata).
Trebuie adaugat ca instantele nationale, inclusiv cele de ultim grad, trebuie sa modifice, daca este cazul, o jurisprudenta nationala consacrata daca aceasta se intemeiaza pe o interpretare a dreptului national incompatibila cu obiectivele unei directive (a se vedea in acest sens Hotararea din 5 septembrie 2019, Pohotovosť, C‑331/18, EU:C:2019:665, punctul 56 si jurisprudenta citata)”, precizeaza CJUE.”
Conform deciziei CJUE, articolele 8 si 23 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate in sensul ca impun unei instante nationale sa examineze din oficiu existenta unei incalcari a obligatiei precontractuale a creditorului de a evalua bonitatea consumatorului, prevazuta la articolul 8 din aceasta directiva, si sa stabileasca consecintele care decurg in dreptul national din incalcarea acestei obligatii, cu conditia ca sanctiunile sa indeplineasca cerintele prevazute la articolul 23 mentionat.
Articolele 8 si 23 din Directiva 2008/48 trebuie de asemenea interpretate in sensul ca se opun unui regim national in temeiul caruia incalcarea de catre creditor a obligatiei sale precontractuale de a evalua bonitatea consumatorului nu este sanctionata prin nulitatea contractului de credit, insotita de obligatia acestui consumator de a restitui creditorului suma principala intr‑un termen care corespunde posibilitatilor sale, decat cu singura conditie ca respectivul consumator sa invoce aceasta nulitate intr‑un termen de prescriptie de trei ani.”
